Stiri Imobiliare

La început era doar un câmp între Sibiu şi Şelimbăr, ideal parcă pentru bătălii.

Ceea ce s-a şi petrecut, prima filă de istorie a Hipodromului fiind legată, indirect, de o bătălie: cea de la Şelimbăr, din 1599, dintre voievodul valah Mihai Viteazul şi principele Transilvaniei, Andrei Bathory. Bătălia a avut loc în zona Văii Săpu­nu­lui.

Armata lui Bathory avea poziţiile aproxi­­mativ în zona inter­sectată de actualul Bulevard Vasile Milea, în zona Hipodrom I-II.

De la această bătălie avem şi prima „con­strucţie” de pe „Câmpia Sibiului”: Movila zisă „a turcilor” sau a „lui Mihai”, viitoarea „Troiţă”, locul unde au fost îngropaţi cei căzuţi în luptă şi unde, sute de ani mai tărziu, hipo­dromenii şi nu numai, mergeau (şi merg) la plajă.

Istoria s-a repetat din nou, în septembrie 1916, când aici a avut loc o altă bătălie, a Sibiului, dintre armatele române şi cele germane şi austro-ungare.
Dar povestea Hipodro­mului ca parte componentă a Sibiului a început graţie garnizoanei militare austro-ungare, a doua ca mărime din Imperiu, după Viena, mai bine de un sfert din su­pra­faţa ora­şului avand „desti­naţie militară”. O zonă exclusiv a armatei era cea cuprinsă între Jungerwald Strasse (Calea Dumbrăvii) şi Rotenturm Strasse (strada Turnului Rosu, actualul Bd. V. Milea) care „încadra”, împreună cu o zonă de cazărmi, depozite şi magazii de efecte militare, un imens „teren de instrucţie” pentru mili­tarii (cadeţi sau simpli soldaţi) infanterişti, arti­lerişti şi, mai ales, cavalerişti, care aveau aici, pentru pre­gătire, un ade­vărat… hipo­drom, pentru a în­văţa, ulte­rior arăta, abili­tăţile într-ale echitaţiei.

De pe actuala strada Ostirii a decolat, la 24 septembrie 1911, avia­torul român Aurel Vlai­cu, la bordul „păsării” sale, „A. Vlaicu No. 2”. Eveni­mentul este amintit de o troiţă aflată acum undeva la capătul străzii Oştirii.
După unirea Transilvaniei cu România, destinaţia militară a locului (ca de altfel şi a cazărmilor) şi-a schimbat doar „locatarii”: armata română.

Locul unde inainte se instruia cavaleria austro-ungara a devenit „Hipo­drom”, servind ca loc de instruire pentru cavaleria romaneasca, si mai tarziu ca sediu al echipei nationale de hipism a Romaniei, echipă medaliată cu argint la olimpiada din 1936.

Cronica lui Emil Sigerus menţionează că, în anul 1929, „regele Mihai I şi regina mamă vin în oraş pentru a asista la parada hipică de la şcoala ofiţerilor de cavalerie”

Undeva, inspre finele anilor 50 a inceput transformarea „Câmpului de Instrucţie” in zona de locuinte.
Primele locuinţe propriu-zise ar fi actualele „vile” (blocurile militare) din cără­midă, de pe str. Oituz şi Calea Cisnădiei, destinate, iniţial, cazării militarilor sovietici rămaşi, după al Doilea Răz­boi Mondial, la Sibiu. „Hi­po­­dromul” îşi începea viaţa sa de cartier sibian.
Din 1965, se deschide „Şan­­­tierul Hipodrom”. Începe aventura con­stru­irii celui care va deveni cel mai mare cartier sibian.

Iata, o fotografie rara a Sibiului recent, legata de momentul construirii cartierului Hipodrom:

Vedem, aici, ultima rămăşiţă a vechiului hipodrom al Sibiului, intrarea.

Are in prim plan ruina vechiului edificiu militar, iar în spate se văd în plină construcție blocurile din viitorul cartier care a preluat numele construcţiei militare.

Istoricii apreciaza că poarta se afla in zona Cedoniei, în locul unde astăzi este blocul ce desparte strada Luptei de  Nicolae Iorga.

Popu­laţia noului cartier? Sibieni neaoşi care au plecat „de la casă” „la bloc”, „oa­meni ai mun­cii” din co­munele şi satele jude­ţului ce au venit „la oraş, să se facă domni”, alungaţi din me­diul rural de colectivizarea agri­culturii şi atraşi de şansa de a munci, pe un salariu bun, într-una din „întreprinderile de stat” din oraş, funcţionari, intele­ctuali, militari.

Puterea indus­trială a Sibiului socia­list atrage nu doar oameni de pe raza judeţului, ci şi „ve­niţi” din celelalte regiuni ale ţării: Oltenia, Moldova, Mun­tenia. Din cauza popu­laţiei mai mult decât amestecate din zonă, porecla cartierului va ajunge să fie „Satele Unite”.
Hipodromul se dezvoltă, an după an, mai ales din cauza dorinţei autorităţlor locale comuniste de a raporta la centru îndepliniri şi depăşiri ale sarcinilor de plan în construcţia de lo­cuinţe pentru oamenii mun­cii.

La 8 aprilie 1973, in Consiliul Popular Municipal se propune ca “noul cartier Hipodrom ” sa poarte denumirea de ” Mihai Viteazu “, iar strazile si aleile lui sa poarte denumiri care au legatura cu personalitatea voievodului: “Doamna Stanca “, “Fratii Buzesti “, “Selimbar ” etc.

Banda rulanta a construirii (darii in folosinta) de noi blocuri pentru “oamenii muncii “, continua si in anii urmatori, la fel, cu propuneri, proiecte, raportari, dari in folosinta la termen sau chiar inainte, pana, dupa cum arata hartile vremii, din Hipodromul initial “mic “, acum numit “Hipodrom I ” din zona bd. Gh. Gh. Dej – str. Rahova, se naste un Hipodrom II (zona strazilor Hipodromului – Luptei – Kolarov – Bd. Mihai Viteazu), Hipodrom III (zona Bd. Mihai Viteazu – Calea Cisnadiei) si “proaspatul Hipodrom IV” (Calea Cisnadiei – Calea Dumbravii).

Extinderea si numerotarea cartierelor nu scapa nici ele umorului ascutit al romanului de sub dictatura, pomenindu-se si de un alt “cartier ” foarte populat al Sibiului, “Hipodrom V ” care era de fapt… Cimitirul Municipal.

Aceasta a fost o parte mică din trecutul unui cartier mare: Hipodromul, cel mai mare, mai complex si mai populat cartier al orasului Sibiu.

Mi-au fost surse inepuizabile si credibile de informatii: www.razvanpop.ro si www.tribuna.ro .